Destul de târziu postez aceste imagini, oboseala și munca nu m-au lăsat în pace după revenire; Zona Sfântul gheorghe este perfectă pentru atât relaxare, pescuit, cât și pentru fotografie, îmi pare enorm de rău că am stat doar o noapte, astfel de peisaje îți cer ceva mai mult timp.

Imaginile sunt făcute din barcă (da știu, nu se fac din barca în mod normal, dar nu a fost dupa mine) și de aceea multe au fost oarecum neclare și încadrate mai prost, am avut de ales între 2000 de fotografii, am tras de multe ori în rafală, barca fiind cu motor păsările zburau imediat ce ne apropriam de ele.

Am ajuns seara la 18.10 în ziua de marți, fiind luat în suprindere de catre Leon (șef), nici bagaj nu am putut să îmi fac, am prins apusul pe deltă, aveți imagini, după care a trebuit să băgăm aparatele în genți, nu mi-am închipuit că pot fi atât de mulți țântari, am fost asaltați și a trebuit sa ne intoarcem la pensiune rapid.

A doua zi ne-am trezit la 5.20 să prindem răsăritul, ceață de o tăiai cu (virgulă) cuțitul, și un frig enorm, nu am fost pregătit, binențeles că am înghețat, noroc cu cei de la pensiune, au avut pregătite 2 bluze cu mânecă lungă pentru orice eventualitate, dar nu prea au fost de ajuns, a fost frumos per total, am să povestesc mai pe ansamblu într-un post viitor.

Am avut 2 aparate la îndemână, un nikon D3 și un olympus E3, pe nikon am pus 2 feluri de obiective, deși aveam de unde alege, am facut cu un sigma 300-800 pe care am atașat un multiplicator 2X doar la unele imagini, am mai folosit si un nikkor 105 macro, la fel am pus multiplicatorul la majoritatea imaginilor cu el, la olympus am folosit numai un 70-200, târziu mi-am dat seama că aveam setat iso pe 100, am avut multe neclare din cauza asta, când folosești zoom mare timpul de expunere nu trebuie să fie sub 125/1 când ești și în mișcare, am uitat lecția asta.

Vizionare plăcută în continuare…

Galeria completă

De cate ori am privit apusul simteam o liniste si o caldura care ma calma, ma facea sa zambesc si sa privesc totul cu zambet, sa intorc fata spre colegi sau poate persoana iubita si si sa rostesc un singur cuvant ce imi trecea prin minte “Superb”.

Aceasta imagine am regasit-o prin teancul din calculator, e facuta acum 2 ani cand eram intr-o alta locatie cu actualul job, vara priveam mai in fiecare seara apusul, cateodata inpreuna cu colegi si nu ratam ocazia de a face cateva poze, asa am strans vreo 400 de poze numai cu apusul timp de cateva luni, nu am facut in fiecare zi, doar cand simteam nevoia.

Desi in acest cadru nu este chiar un apus, culorile calde redate de nikon in soare puternic sunt superbe, cam aceste este atuul aparatelor foto nikon, problema lor fiind claritatea si noise-ul, ma bucur ca am dat peste aceasta imagine acum, ma simteam un pic trist, not enymore …..